De multe ori pacientul nu întelege sau interpreteaza greșit informațiile primite de la medicul dentist, din simplul motiv că limbajul utilizat de acesta este mult prea academic. Pentru a îmbunatații acest aspect, am decis să explic aici cei mai utilizați termeni din practica stomatologică.
Alveolă:
- cavitate osoasă în care sunt fixați dinții;
- spațiul care rămâne liber după extracția dinților.
Amprentă dentară:
- reprezintă copia în negativ a unor structuri anatomice ale cavităţii orale (câmpul protetic) – Mulaj luat unui dinte si țesutului înconjurator sau a unei arcade întregi;
- această copie va servi ulterior pentru turnarea materialelor din care vor fi confecţionate modelele, copiile pozitive ale câmpului protetic;
- este necesară pentru realizarea lucrărilor dentare, atât fixe, cât și mobile.
Arcadă dentară:
- reprezintă totalitatea dinţilor din osul maxilar și mandibular;
- copii au 20 de dinți, 10 pe arcada superioară, 10 pe arcada inferioară;
- adulții au, în mod normal, 32 de dinți, câte 8 dinți pe fiecare jumătate de arcadă.
Anodonție:
- reprezintă absența unui dinte de pe arcada dentară, rezultată prin lipsa formării germenului dentar.
Breșă edentată:
- zona rezultată prin pierderea de pe arcadă a unuia sau a mai multor dinți.
Canal radicular:
- canal care traversează rădăcina dintelui din camera pulpară până la apex;
- conține pachetul vasculonervos.
Demineralizare:
- eliminarea componenților minerali dintr-o substanță de natură organică;
- este cauzată de apariția acidității la nivelul cavității orale(printr-o igienă precară, tehnici de periaj incorecte, alimentație dezechilibrată, schimbări profunde la nivelul organismului);
- în urma acestei demineralizări, smalțul se erodează, devenind mai poros și mult mai aderent, fiind un loc propice pentru bacteriile care cauzează cariile dentare;
- spus altfel, demineralizarea smalțului înseamnă un început de carie.
Decapusonare:
- este o metodă chirurgicală, prin care se îndepărtează mucoasa ce acoperă dintele (de obicei se folosește pentru măselele de minte) pentru a facilita erupția acestuia pe arcadă.
Diga:
- este un sistem de izolare compus din mai multe elemente;
- este o metodă actuală folosită pentru izolarea unuia sau a mai multor dinți în timpul tratamentelor stomatologice (previne contaminarea câmpului operator cu salivă);
- în urma aplicării digăi, toate parțile moi sunt acoperite (buze, limbă, obraji), ferind pacientul de înțepături, de tăieturi. În plus, protejează pacientul prevenind înghițirea sau inhalarea instrumentelor, materialelor sau a substanțelor utilizate în timpul tratamentelor stomatologice;
- are și rol de protecție pentru pacient, prevenind înghitirea sau inhalarea: instrumentelor, materialelor sau a substanțelor utilizate în timpul tratamentelor stomatologice;
- este o folie subțire, dreptunghiulară, confecționată de obicei din latex;
- pentru pacienții care au alergii la latex, se găseste și diga confecționată din alte materiale;
- se folosește cu precădere în endodonție(când se tratează canalele radiculare), atunci când se realizează obturații coronare (plombe), în cazul cimentărilor lucrărilor dentare.
Lasa un comentariu